Tu nu mi-ai arătat, într-o zi frumoasă, un câmp înflorit, un izvor cristalin, o umbră plăcută...
Să mi le dai pe toate acestea și să-mi spui:

„Iată, atâta te-am iubit Eu!”

Tu nu mi-ai arătat, într-o noapte luminoasă, un cer înstelat, o lună frumoasă, o pădure liniștită, un aer îmbălsămat.
Să mi le dai pe toate acestea și să-mi spui:

„Iată, atât de mult te-am iubit Eu... ”

Tu nu mi-ai arătat nici casa frumoasă, nici masa îmbelșugată, nici trupul sănătos, nici
numele respectat, nici mintea înzestrată, nici inima caldă, nici copiii dragi, soțul iubitor, părinții dulci sau frații nedespărțiți.
Să mi le dai pe toate acestea și să-mi spui:

„Iată, atât de mult te iubesc Eu!”

Nici nu mi-ai arătat cântările minunate, adunările sărbătorești, binecuvântările felurite, fără margini, fără număr și fără preț și, dându-mi-le pe toate acestea, să-mi spui:

„ Iată toată dragostea cu câtă te-am iubit Eu... ”

Ci mi-ai arătat Golgota.

Mi-ai arătat Crucea Golgotei Tale, pe care Tu Te-ai răstignit pentru mine și în locul meu.
Mi-ai arătat picioarele și mâinile Tale străpunse de cuie, pentru păcatele mele.
Fruntea Ta însângerată de spini, pentru fărădelegile mele.
Coasta Ta împunsă de suliţă pentru neascultarea mea.
Mi-ai arătat toată făptura Ta zdrobită pentru ispășirea nelegiuirilor săvârșite de mine...

Și așa mi-ai spus:

„Iată cu câtă dragoste te-am iubit Eu pe tine! ...
Iată dragostea cu care te-am iubit Eu, nu acum, când ești prietenul Meu, fiul Meu iubit, robul Meu ascultător, ci atunci, când erai prigonitorul Meu, vrăjmașul Meu, călăul Meu... ”

O, Preaiubitul meu, Mântuitorul meu, Binefăcătorul meu, Răscumpărătorul și Dumnezeul meu...
Adoraţie, recunoștinţă și slavă veșnică dragostei Tale nemuritoare și nemărginite!

Ştiinţa îngâmfată și bâjbâitoare mi-a putut schimba o părticică din vederile mele, filozofia lăudăroasă și goală a putut să-mi atingă cândva ceva din inima mea și ceva din gândurile mele, dar sufletul și veșnicia mea nu mi le-a putut umple și liniști decât dragostea Ta.

Inima și gândurile mele nu mi le-a putut ferici nimic altceva decât dragostea Ta.
Și întreaga mea ființă cu nimic altceva nu s-a putut îndestula cu adevărat, decât cu dragostea Ta, cu deplinătatea posedării dragostei Tale.

Tot ce a cucerit știinţa se va nimici cândva.
Tot ce a descoperit filozofia va fi aruncat odată la gunoi și la foc.
Tot ce a creat tehnica va fi zdrobit de ea însăși, dar dragostea Ta nu va pieri niciodată! ...

Ceea ce ai cucerit Tu pentru mine pe Golgota, ceea ce mi-ai descoperit prin Jertfa Crucii Tale, ceea ce mi-ai adus prin Moartea și Învierea Ta, pentru mine rămâne veșnic!
Mai presus, mai frumos, mai scump ca tot...

O, Preaiubitul meu etern, glorie eternă Iubirii Tale eterne,
Isuse...